Șoricelul de oraș și cel de la țară

Într-o scorbură mică din pădurea de lângă sat, avea casa un șoricel mic și harnic. Într-o duminică îl primi în vizită pe verișorul său care venea tocmai dintr-un oraș mare și aglomerat. Cam pompos şi cam trufaş, şoricelul venit din oraș se lăuda cu isprăvile sale și nenumăratele atracții ale vieții urbane.

În timp ce pregătea un platou de brânzeturi, Șoricelului de la sat îi străluceau ochișorii, captivat.

'Dragul meu, orașul este mare, avem de toate, nu ca aici! Tu stai într-o scorbură mică dar unde locuiesc eu, avem un bloc întreg! Poți merge la concerte, la teatru, la muzeu, poți ieși la un restaurant, la un cinematograf! Avem magazine pe alese de unde poți cumpăra mâncare de șoricei deja gătită, avem săli de fitness și sport unde poți exersa ca să te menții în formă... și câte și mai câte! Ai mâncat vreodată sushi? Dar mâncare thailandeză?'

Șoricelul de la sat era fascinat! Vărul său vorbea și mânca atât de repede că în timp ce el abia ronțăia la o bucățică de cașcaval, vărul său orășean termină tot platoul de brânzeturi. Șoricelul de la sat căzu pe gânduri. Oare viața lui nu era prea monotonă? Cum să piardă toate aceste atracții, acest stil de viață glamoros?

Așa că într-o zi își făcu bagajele și plecă hotărât să se mute la vărul său. Ajuns în oraș, se sperie de forfota de oameni, mașini, zgomote, tramvaie și multă agitație. Vărul îl primi grăbit și îl pofti în faimosul bloc cu multe etaje.

'Care este camera mea?' întrebă timid șoricelul de la sat.
'Aaa... noi stăm mai mult la subsol, avem niște tuneluri ferite' îi spuse vărul său orășean.

Ajunseră într-un canal umed și întunecat unde locuiau câteva familii de șoricei înfometați. Urcară apoi pe niște țevi pentru a ajunge într-un apartament iar acolo pe o masă se găseau multe din bunătățile de care povestea vărul orășean.

'Vezi unde te-am adus? Ce vrei să mănânci? Dorești fructe, legume, brânzeturi, friptură, pizza?'

Ce festin! Ce minunat! Dar când masa era-n toi, se auziră niște zgomote înfricoșătoare! Un motan se năpusti asupra lor și o zbughiră repede, șoarecele de oraş și după el – şi cel din sat.

'Fii fără grijă, va pleca motanul și ne putem întoarce să terminăm liniștiți friptura' zise gazda.

Dar ce să vezi, când s-au întors nu mai era nimic pe masă, dispăruseră și fructele, brânzeturile, friptura, și rămăseseră doar farfurii goale și un motan căruia îi sticleau ochii și își lingea mustățile așteptându-i.

'Gata!' spuse șoricelul de la sat, 'astfel de ospăţ măreţ, când la mine vei veni nu vei găsi, dar liniștea n-are preţ! Când mănânc – nici chiu, nici vai, singur eu îmi sunt stăpân, ce plăcere poţi să ai, stând mereu cu frica-n sân?!' și își luă bagajele și se întoarse acasă în satul lui, acolo unde îl aștepta mica lui scorbură din pădure.

MORALA: Nu întotdeauna unde altuia îi este bine, îți este mai bine și ție. O viață liniștită e neprețuită.

de Cătălin Milea

Adaptare după fabula lui Jean de la Fontaine 'Şoarecele de oraş şi şoarecele de la sat'

www.caruselulvesel.com Toate drepturile rezervate @2025